Primii Pasi Spre Constientizare – Partea I

Am decis sa scriu un al doilea articol datorita feedback-ului pozitiv primit de la voi, primului articol “Fii Tu Schimbarea Pe Care O Doresti In Lume” – (mail-uri, like-uri, interesul si curiozitatea de a afla mai multe) si sa incerc prin cunoasterea ce o detin acum, sa disec mai mult problemele cu care ne confruntam.

Pare greoi sa gasesc un inceput in valtoarea de probleme, iar ideile din cap imi sunt de multe ori de-a valma. De ce? Pentru simplul fapt ca ne invartim de atata timp intr-un cerc vicios, care imi face aproape imposibila gasirea unui punct fix ca inceput. Putem porni de la sistemul bancar economic, sa trecem prin toate problemele (ecologie, educatie, alimentatie, relatii umane, sistemul medical, conflicte etc.) si sa ajungem in acelasi punct, adica la sistemul bancar. E un cerc, iar problemele sunt toate conectate intre ele, astfel ca oriunde as face o incizie, rugamintea mea este, ca pe masura ce parcurgem problemele, sa fim tot timpul cu focusul pe intrebarea: “Cum se leaga ce citesc acum cu celelalte?” si sa incercam sa vedem daca ne gasim propriile raspunsuri. Nu uitati, tot timpul spiritul critic sa va fie indeaproape, tot timpul sa puneti sub semne de intrebare ceea ce gasiti aici si sa cercetati si in alte surse daca ceea ce am afirmat e adevarat sau nu. Nu in ultimul rand, oferiti-mi intelegere si bunatate, si cautati sa ma corectati daca credeti ca am o viziune gresita.

Sistemul Bancar 10530836_10152189341247344_5388510726106714068_n

Voi incepe cu sistemul bancar, pentru ca “banii fac Pamantul sa se invarta”.
Prima intrebare ce am primit-o, a fost: “Cine crezi ca face legile intr-un stat?”. Normal ca raspunsul meu naiv a fost Parlamentul, Guvernul, Presedintele sau oricare altul in afara de banci. Nu credeam ca bancile au vreo putere intr-un stat. Stiam ca nu sunt ele de totala incredere si ca fac profit enorm, dar nu credeam ca sunt intr-atat de integrate in viata mea zilnica. Trebuia sa caut mai adanc, pentru ca mai apoi sa aflu ca bancile dicteaza intr-un stat ce mananci, ce valoare are benzina, educatia copilului tau, ce se transmite in presa, in ce sa investesti si multe altele (Presedintele James A. Garfield afirma: “Cine controleaza banii, in orice tara, este stapanul absolut al industriei (legilor) si comertului” si Napoleon Bonaparte: “Cand un guvern este dependent de banii bancherilor, bancherii, si nu guverul, sunt cei ce controleaza situatia, deoarece mana ce ofera, este deasupra mainii ce ia.”). Indiferent de alesii nostrii, ei vor fi papusarii ce joaca marionetele in fiecare tara. Jocul este mult mai sus si controlul nu se afla in mana poporului. Este o falsa aparenta ca ne alegem conducatorii sau ca cei ce i-am ales vor fi altfel.
Faptul ca Ceausescu a reusit sa desprinda tara de sistemul bancar mondial prin acoperirea datoriilor, nu era un lucru acceptat de catre “mai marii” lumii. Fiecare tara trebuie sa fie indatorata lor. Astfel, pot sa detina controlul asupra tarii si resurselor ei, pana intr-acolo incat apa sa fie un privilegiu (vezi Bechtel- Bolivia – Documentarul “Water Rising”). Ca sa intelegeti mai bine cum are parte un astfel de proces in care se rastoarna sisteme si se “rapesc” resursele tarii, vedeti si “John Perkins: Confesiunile unui Asasin Economic” .

Am afirmat faptul ca sistemul bancar american se afla la ratia de 1:40 bani reali/bani fictivi. Ce presupune aceasta? Inca de la inceputuri, oamenii au realizat ca “plimbatul” asta de materiale valoroase (aur, argint etc) pentru a face schimburi de marfa, este greoi si incomod. De ce m-as plimba cu 1kg de aur ca sa cumpar o casa si teren? Astfel, aurul era depus in “banci”, iar oamenilor li se dadeau o asa-zisa adeverinta cu care puteau sa ridice aurul. Dar bancherii au realizat ca nimeni nu venea sa le ridice, oamenilor fiindu-le mult mai comod sa faca schimb de aceste adeverinte. Astfel, s-au gandit ca pot emite mai multe adeverinte, mai multor oameni, pe ideea ca erau putini oameni care chiar veneau sa ridice aurul. In urma adeverintelor, oamenii se indatorau acestora sa plateasca inapoi banii imprumutati, cat si dobanda, pe niste adeverinte care efectiv nu aveau acoperire (pentru o intelegere mai buna- “Banii ca Datorie”). Bancile americane au speculat acest lucru, si desi, prin lege erau reglementati la o ratie de doar 1:4, au ajuns prin presiuni asupra statului la o valoare de 1:40 sau mai mare.

De unde pozitia de a pune presiuni asupra statului american, daca statul are dreptul de a  emite bancnotele? Raspunsul vine in urma crearii Rezervei Federale si preluarea puterii Bancii Nationale a Americii de catre aceasta, un sistem privat ce nu se supune legilor statului american. Precedent înfiintarii acesteia, Presedintele Thomas Jefferson afirma:

“Daca poporul american va permite vreodata ca bancile (in cazul asta, “Federal Reserve”) sa controleze emiterea banilor poporului, prima data prin inflatie, iar mai apoi prin deflatie, bancile si corporatiile ce vor creste in jurul acestora, ii vor deposeda de toate proprietatile pana cand copiii lor se vor trezi fara case, pe continetul pe care parintii lor l-au ocupat. Puterea de emitere a banilor trebuie luata de la banci si restaurata Congresului si oamenilor carora le apartine de drept. Eu unul, sincer, cred ca institutiile monetare sunt mai periculoase libertatii decat armate de oameni.”

Cum instrumenteaza ei lumea de la nivelul lor?

Ne trezim in anii 1930, cand Familia Rotschild provoaca Marea Criza, fortand bancile mici si mijlocii sa cada in faliment. Scopul? Toate proprietatile acestora, cat si oamenii datori lor, au fost fortati sa-si vanda proprietatile la bani de nimic, intarind astfel pozitia economica si financiara a familiei. Detinand control total asupra emiterii dolarului, provoaca o a doua criza, cea din 2008, cand jocul se repeta. Ceea ce a intrigat poporul american, a fost faptul ca statul american a preferat sa salveze banci ca J.P Morgan si Goldman Sachs din banii poporului, banci care executau silit acelasi popor ce ii salva, un paradox. Bancile detin la momentul actual o mare cantitate de proprietati – este doar un joc – unul in care constructiile sunt acaparate, sub lacat, fara a le readuce pe piata (daca toate proprietatile detinute de catre acestea ar fi puse in vanzare, preturile pe piata ar scadea enorm, provocand prabusirea pietei, implicit a economiei – asemenea diamantelor care se ard pentru a mentine raritatea lor, si implicit pretul).

Acum, ca am aflat sursa puterii bancherilor, realizam de unde si puterea de a ajunge la ratia de 1:40. Ce presupune acest lucru? Presupune indatorarea fiecarui om si fiecarei tari, atata timp cat ei pot emite bani fictivi ce nu au acoperire (aici procesul de indatorare: Repararea Banilor.)

Bine, bine, dar cum ma afecteaza toate acestea pe mine, romanul de rand? Care este  rolul meu in schema dolarului? O intrebare destul de buna, la care si eu, de abia mult mai tarziu mi-am raspuns. Avand in vedere ca dolarul e principala moneda de schimb din lume si punctul de reper fata de aproximativ toate schimburile ce se fac, sunt mai mult decat direct afectat de puterea lui. Ganditi-va ca marile banci au finantat in timpul diferitelor razboaie, ambele tabere. Bancile nu vor decat profit. De ce m-ar priva pe mine ca roman sau oricare alta nationalitate de aplicarea sistemului lor? (vizionati  97% Owned – Adevarul Economic si Banii ca Datorie)

Pare un joc, pe care oricum l-ai privi, ei cad in picioare. Prin emiterea banilor fictivi, isi permit sa sustina ideea de a te indatora tot mai puternic, iar daca sunt deconspirati, prin crizele economice, sunt salvati de guverne, iar mai apoi, vor cumpara proprietatile la fractiuni din valoarea lor reala. Ce viata frumoasa! A face bani din nimic! Ce poate fi mai usor decat a-ti mai tasta tie, cetateanul de rand, cateva cifre ce ajung in contul tau, pentru care vei munci toata viata – asta daca nu te loveste o criza si ajungi in drum. Ce metoda mai usoara de sclavie ar putea fi inventata decat aceasta? De ce sa se chinuie sa te tina in lanturi pe campii de bumbac, cand tu alegi de bunavoie sa le slujesti, omorandu-ti timpul pentru banii imprumutati si necontestand sistemul lor.

“Normalul” se imbraca in haine ce le cumperi pentru lucru, in timp ce conduci in trafic masina pentru care inca o platesti, ca sa ajungi la job-ul unde lucrezi pentru a plati pentru haine, masina, si casa ce o lasi goala toata ziua, lucrand, ca sa iti poti permite sa traiesti in ea. Ellen Goodman.

Si sa nu uitam, bancilor nu le pasa de afacerea ta, de familia ta, de timpul tau si alte lucruri. Nu reusesti in viata cu afacerea si visele tale? – platesti in continuare. Vor fi mereu altii si altii care sa te inlocuiasca. Vei fi mereu captiv lor, si sigur problemele tale nu se vor indrepta spre spiritualitate, ci inspre cum sa reusesti sa iti scoti pielea. Daca mai ai si familie, problemele se adancesc si mai mult – certuri, frustrari, lipsa de timp cu familia, neajunsuri – astfel, inaltarea ta spirituala cade pe la capatul listei. (O mica istorioara: M-a luat la ocazie, in vremea facultatii, un baiat ce lucra ca sofer pe tir. Povesteam felurite idei si ajungem la partea cu familia. Povestea ca, pe vremea lui Ceausescu, poate nu avea el asa de multe lucruri, dar petrecea aproape fiecare weekend cu familia, rude, prieteni. Sa fi fost baiatul la vreo 30 si ceva de ani. Si mi-a zis: “Cand eram copil, ma plangeam ca nu aveam nimic la televizor. Acum am nevasta, am copil, am 2 televizoare LCD cat tabla de la scoala, dar sunt plecat din tara mai tot timpul. Nu am timp sa ma uit la televizor, desi am doua, si ce e mai grav, nu am timp de familie deloc. Halal libertate am mai castigat si cu revolutia”).

Ce naste aceasta indatorare la nivel individual?

display_Man-Questioning-LifeDrPhoto

Confruntand realitatea, ma trezesc ca la varsta de 28 de ani imi pun mari semne de intrebare – cum voi reusi sa am si eu casuta mea, cum voi reusi sa intretin o familie, sa acopar necesitatile si alte lucruri de baza, evitand acest sistem. Nu sunt avar, nu am pretentii mari, sunt invatat cu putinul, si pozitia mea financiara nu este deloc una rea, si totusi aceste intrebari sunt persistente. De ce parintii noastri reuseau la varsta de 22-24 de ani sa aiba o familie si o casa a lor, iar eu nici macar nu intrevad lucrurile acestea in viitorul apropiat? Daca eu ma aflu in aceasta pozitie, ma intreb cei ce au un statut financiar precar, ce cale vor alege? E dreptul fiecaruia prin Constitutie, la o familie si o casa, dar astea deja au devenit un privilegiu. Vad in fiecare zi, copii buni, cu note foarte bune in scoala, cu o conduita exemplara, care sunt mereu tristi, ce nu isi prevestesc un viitor luminos, ce se zbat in rate zi de zi sau in planuri ce cred ei ca i-ar putea salva din situatia curenta. De ce acestea? Aceasta e adevarata libertate? Cum as putea lor sa le povestesc despre spiritualitate, cand ei nu stiu cum se vor descurca si luna aceasta? Ce viitor liber voi avea daca sunt zi de zi sclavul acestui sistem?

Ce imi ofera viitorul printr-un asemenea sistem, daca aleg sa merg cu valul?

Daca stam sa ne gandim ca banii, ca material palpabil, incet, incet vor disparea de pe piata, acum cu sistemul electronic, ma gandesc la un viitor mai mult decat sumbru. Ma gandesc la totala libertate a bancilor in controlul baniilor: vor putea emite orice suma, la orice ora printr-o simpla apasare de taste (ceea ce se cam intampla si acum), fara a fi intrebati de catre cineva: “Cum faceti asta?”. E planul perfect, iar omul de rand va accepta asta, pentru ca e mai usor sa care un card decat x valoare bani – iata ca am gasit si motivul sub care sa mascheze adevarata lor intentie. Ajungem astfel sa credem ca suntem liberi in tot ceea ce facem, cand de fapt, suntem sclavii unei maini de oameni. Credem intr-o falsa libertate in care pot alege in ce tara sa plec, cu ce avion plec, ce sa mananc, ce masina sa imi cumpar, ce super- market aleg, la ce festival sau concert sa particip, cand cu adevarat sunt sclavul lor pe viata. Aleg supermarketul lor, cu produsele lor (astfel au reusit sa “omoare” productia locala, industria, fermierii, micii mestesugari etc), aleg festivalul finantat de ei cu oamenii promovati de ei, aleg  sistemul lor educational, aleg legile lor (voi credeti ca odata intrati in U.E, suntem  cu adevarat noi, cei ce avem “doar de castigat”?) si voi alege mereu din ceea ce ei vor sa imi ofere.

10447050_10152560367137344_1717417174616839800_n

De aceea, am spus ca simplitatea aduce liniste si o minte libera: incercati pe cat mai mult posibil sa aveti cele necesare si evitati sa va indatorati lor pentru lucruri care nu va vor aduce adevarata bucurie, ci din contra va vor consuma timpul vostru, timp ce il puteti petrece cu familia, cu natura, cu prietenii etc. (Efectiv alegem sa platim cu timpul nostru pentru lucruri iluzorii). Deocamdata asta e o solutie de mijloc pana cand vom reusi sa punem la pamant acest sistem. Si este intr-adevar, o solutie ce ne ajuta sa ne axam mai mult pe noi, ca indivizi,precum si pe lucrurile cu adevarat importante in viata. Nu vom putea contracara cu adevarat sistemul pana cand nu vom fi uniti, iar eu nu incerc acum decat sa va fac constienti de ceea ce se intampla cu adevarat si voi la randul vostru sa ii faceti constienti pe altii. Voi mai adauga cateva citate, restul ramane la alegerea voastra sa va raspundeti:

“Nu e nimeni mai fara de scapare decat un sclav ce crede ca este liber.” — Johann Wolfgang von Goethe

“Daca o natiune se astepta sa fie ignoranta si libera intr-un stat civilizat, se asteapta la ceva ce nu a fost si nu va fi niciodata.” Thomas Jefferson

“Gaseste un job, mergi la lucru, casatoreste-te, fa copii, fii in pas cu moda, actioneaza normal, umbla pe trotuar, uita-te la TV, supune-te legii, salveaza pentru pensie. Acum repeta dupa mine: Sunt liber!”

Managementul Resurselor

Managementul resurselor reprezinta o problema la care fiecare dintre noi este faptas si in fata careia preferam sa inchidem ochii. Nu reuseam deloc sa vad cum afectez eu viata altor oameni de pe Glob sau care era rolul meu, un simplu om din Cluj, in ceea ce se intampla in alte zone ale Globului, pana cand m-a lovit ideea ca totul este interconectat. Daca privim in trecut, resursele erau plimbate pe intregul Glob prin schimburi de marfuri echilibrate: eu duceam 3 saci de sare in partea X de Glob, de unde primeam mirodenii ce le aduceam inapoi, acasa. Odata cu tehnologia, implicit implicarea acesteia in logistica, aceste schimburi au ajuns sa fie usurate, iar cantitatile transportate au crescut exponential.

Totusi, pe parcurs, ideea de schimburi marfare s-a pierdut, si astfel, s-a pierdut echilibrul. Mana de oameni ce detin acum controlul, adica bancherii, prin puterea banilor, pot “confisca” resursele oricarei tari doresc. Acestia targheteaza o anumita tara si resursele ei, ajung prin diverse mijloace sa o subjuge (vezi documentarul cu asasinii economici), aduc corporatiile din tara lor si exploateaza aceste resurse (Documentary: The Tax Free Tour) pana la epuizare, lasand in urma lor saracie, somaj, dezastre ecologice. Toate resursele se concentreaza la final, in tarile dezvoltate (S.U.A, tarile din Europa etc). Cetatenii acestor tari, vor abuza de resursele si produsele derivate din acestea, fiind partasi directi la razboaiele, saracia, dezastrele ecologice provocate in tarile ce au “exportat” resursele, mintindu-se cu ideea ca “daca nu eram noi sa extragem resursele si sa oferim locuri de munca, aia mureau de foame. Sa fie bucurosi ca ii platim cu 3 dolari pe zi”. In spatele lor, ca un “suport” financiar, vin bancile, care de abia asteapta sa le cumperi resursele proaspat aduse prin imprumuturile ce le vei face tot la ei. Vei da nastere astfel consumismului, iar prin consumism, inechitate la nivel global. Astfel se naste un raport oameni/resurse neechilibrat: un numar mic de oameni vor beneficia de un numar mare de resurse, abuziv luate si abuziv consumate.

Cadem examenul acesta in fiecare zi si nu reusim sa vedem greselile ce le facem in momentul in care trecem de pragul necesitatii si vrem doar sa ne “hranim” egoismul. Nu este de ajuns ca jefuim alte tari ca sa ne sustinem traiul nostru “bun”, dar producem si alte mii si mii de tone de deseuri prin consumul acestora.

La nivel global, pompam bani in armata si industrie, in loc sa incercam sa aducem echilibru in alte zone ale lumii prin educatie, tehnologii, agricultura sustenabila, implementarea de sisteme medicale etc. America a pompat de una singura trilioane de dolari in armata, chiar si dupa al doilea razboi mondial, cu toate ca avea puterea de a scoate lumea din saracie de cateva zeci de ori, daca e sa avem ca reper anul 1960 ca inceput (Principiul puterii 1 – Imperiul) .

Prin constientizarea acestor aspecte, evit consumul nejustificat. Evit sa fur oamenii de resursele pamantului, resurse ce fiecare om de pe aceasta planeta este indreptatit sa se bucure. Simplul fapt ca ma aflu intr-o pozitie financiara buna si intr-o pozitie geo-politica favorabila unei vieti “bogate” nu imi da dreptul sa abuzez de ceea ce de drept apartine tuturor in egala masura. Fiecare fiinta vie trebuie sa aiba acces, asemenea mie, la lucrurile ce ii acopera necesitatile, fara ca actiunile mele sa pericliteze natura si aproapele meu.

Din nefericire, sistemul capitalist sustine frenetic ideea de reusita in viata ca fiind acel moment cand persoana ta abunda in lucruri materiale inutile. Societatea a nascut in noi ideea ca a fi fericit insemna sa cumperi ceea ce iti ofera ei in reclame, billboard-uri, reviste, ads-uri pe internet, filme sau in ceea ce vezi la alta persoana pe retelele de socializare. Si ei de abia asteapta acest lucru. De abia asteapta sa te speculeze. Sa te faca sa crezi ca intr-adevar, acel lucru iti va aduce cu adevarat fericirea si chiar este o necesitatea in drumul dobandirii fericirii. Iti va prezenta produsul astfel incat vei fi mai mult decat determinat sa faci pana si credite ca sa il ai. Si ei isi freaca mainile de bucurie. Inca unul in plasa lor!

Acest dezechilibru in distribuirea resurselor ce pleaca de la nivel individual este pe de-a-ntregul sustinut de o proasta educatie, de consumismul inoculat de societate, de sistemul bancar si de mass-media, ce promoveaza ideea de fericire ca fiind “A avea. Si a avea mai mult, e si mai bine”.

Cititi continuarea acestui articol, Primii Pasi Spre Constientizare – Partea II


Adrian_Pop (1)Numele meu este Adrian Pop, sunt un calator in drumul spre adevar, la fel ca multi altii, si dornic sa gasesc tovarasi in drumul ce l-am apucat. Merg pe principiul “Cine are urechi sa auda”, imprastiu informatii peste tot in calea mea si sunt mai mult decat binevoitor sa impartasesc idei celor carora le trezesc interesul. Locuiesc in Cluj-Napoca si incerc sa stabilesc o comunitate de oameni sau cel putin sa adun acei oameni ce impart aceleasi idei ca ale mele. Pot fi gasit pe adresa pop.adrian1988@yahoo.com.


Credem in libera circulatie a informatiei si dorim sa impartasim tot ceea ce are potentialul de a inspira si ajuta evolutia atat individuala, cat si colectiva.
Daca v-a placut acest articol si doriti sa il introduceti pe pagina sau blogul dumneavoastra, sunteti incurajati sa o faceti prin simpla citare si crearea unei legaturi spre adresa acestui site. Va multumim!

Aprecierea Cititorului
[Total: 7    Average: 5/5]

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *